Ozonul poate produce un efect diferit în funcție de concentrația aleasă și de modul de administrare a acesteia. În practica medicală cele mai importante sunt următoarele:
1. Bactericid, fungicid și virucid – Atunci când se aplică extern într-o formă de amestec gazos sau în soluție ozonată se recomandă utilizarea unor concentrații mari de ozon care produc un efect oxidativ direct asupra membranei microorganismului. Ozonul poate distruge practic toate tipurile de bacterii, viruși, ciuperci și protozoare. Bacteriile gram-pozitive și virusurile capsulare datorită biostratului lipidic sunt deosebit de sensibile la oxidare. Utilizarea concentrațiilor terapeutice de ozon asigură un efect bactericid care activează indirect sistemul de apărare nespecific, precum și componentele imunității celulare și umorale.
2. Efectul antiinflamator – se manifestă prin capacitatea ozonului de a oxida compușii care conțin legături duble, în special acidul arahidonic și derivații săi – prostaglandinele. Aceste substanțe biologic active participă la dezvoltarea și susținerea procesului inflamator. În plus, ozonul reglează reacțiile metabolice în țesuturi la locul inflamației și rezolvă pH-ul.
3. Efectul analgezic al ozonului este asigurat prin oxidarea produselor de albuminoliză, așa-numitele algopeptide. Acestea acționează asupra terminațiilor nervoase din țesutul deteriorat și determină intensitatea răspunsului la durere. Pentru a adăuga la aceasta, efectul analgezic este de asemenea cauzat de normalizarea sistemului antioxidant și, în consecință, prin scăderea cantității de produse moleculare toxice ale peroxidării lipidelor pe membranele celulare, care modifică funcția enzimelor încorporate în membrană care participă la sinteza ATP (adenozin trifosfat) și în menținerea activității vitale a organelor și țesuturilor
4. Efectul detoxifiant al ozonului este evidențiat în corecția și activarea proceselor metabolice în țesuturile hepatice și renale, asigurându-se astfel funcția principală de neutralizare și evacuare a compușilor toxici din organe.
5. Activarea proceselor dependente de oxigen. Doza de ozon, indiferent cât de mică ar fi, determină creșterea conținutului de oxigen liber și dizolvat în sânge, cu intensificarea rapidă a enzimelor care catalizează oxidarea aerobă a carbohidraților, a lipidelor și a proteinelor, cu formarea substratului de energie ATP.
6. Optimizarea sistemelor pro- și antioxidante este considerată unul dintre principalele efecte ale ozonoterapiei sistemice, care se realizează prin influența sa asupra membranelor celulare și prin echilibrarea nivelurilor produselor de peroxidare lipidică și ale sistemului de apărare antioxidantă. Ca răspuns la ozon se produce creșterea compensatorie a activității enzimelor antioxidante.
7. Efectul hemostatic al ozonului depinde de doză. Concentrațiile mari administrate pentru utilizare externă determină un efect de coagulare evident, în timp ce administrarea parenterală a concentrațiilor scăzute este caracterizată prin scăderea nivelelor hemostatice trombocitare și coagulative și creșterea activității fibrinolitice.
8. Efectul imunomodulator al ozonului se bazează pe interacțiunea sa cu structurile lipidice ale membranelor celulare și depinde de doza aleasă. Concentrațiile scăzute de ozon promovează acumularea de ozonide pe membranele celulelor fagocitare – monocite și macrofage. Datorită ozonidelor, aceste celule stimulează sinteza citokinelor din diferite clase. Citokinele fiind peptide biologic active, contribuie la activarea în continuare a sistemului de apărare nespecific (creșterea temperaturii corpului, generarea de peptide în fază acută în ficat) și, în afară de aceasta, ele activează imunitatea celulară și umorală. Toate împreună facilitează tratamentul imunodeficienței secundare. Concentrațiile ridicate de ozon produc efecte accentuate asupra proceselor de peroxidare a lipidelor din membrana celulară a acelorași celule fagocitare. Acest efect este utilizat în tratamentul pacienților cu patologie autoimună (boala reumatoidă, scleroză diseminată, sclerodermie) fără administrarea tratamentului medicamentos.
